Banii au evoluat de la lingouri, monede metalice la bancnote, trecând prin stări exotice cum ar fi scoici kaori, oase de fildeș, sau diverse greutăți. Într-un cuvânt: banii au evoluat. Aceasta ne conferă siguranța că starea actuală a banilor – bancnote de hârtie cu diferite valori nominale – este, la rândul său, trecătoare. De bună seamă, invenția banilor de hârtie a fost o găselniță ingenioasă – unitățile de bani metalici care „trag la buzunar” la propriu și la figurat au fost înlocuite de hârtie colorată. Societatea a decis: hârtia galbenă o să țină locul monedelor de aur, hârtia albă – locul monedelor de argint. Sau ceva de acest gen.
Acum vine partea interesantă: cifrele scrise pe hârtia colorată sunt aleatorii! Din start s-a utilizat o logică mecanicistă: o monedă – o bucată de hârtie; două monezi – două bucăți de hârtie. Însă, în acest fel au fost neglijate posibilitățile nelimitate ale bancnotelor (hârtia rabdă totul!). De exemplu, pe hârtie se poate scri: „egal cu o corabie” sau „egal cu flota Marii Britanii” sau „egală cu valoarea coroanei regale”! (În treacăt fie spus, chiar și mișcarea acelor ceasornice este o convenție. În epoca apariției ceasurilor mecanice, acele se mișcau în direcția hotărâtă de ceasornicar, în cele din urmă a câștigat popularitate convenția care este utilizată și asăzi. Dar s-ar fi putut ca lucrurile să se întâmple invers!) Citeşte mai departe »
Filed under: Economie, Sorin Hadârcă | Tagged: idei alternative | 14 Comentarii »

Cu aproximativ o lună în urmă am publicat o
Urmare a crizei financiare din 1998 în Republica Moldova s-a instaurat o aversiune (perfect explicabilă!) față de acumularea deficitului bugetului public național și finanțarea acestuia din contul acumulării datoriei publice. Este un lucru de la sine înțeles, căci în anii ce au urmat crizei, serviciul datoriei publice a constituit o povară grea pentru dezvoltarea țării și a amânat cu câțiva ani scăderea indicatorilor sărăciei. Am învățat lecția într-atât de bine încât astăzi deficitul bugetar a devenit o temă la care nici nu îndrăznim să ne gândim. Intenționez să abordez acest tabu fără prejudecată și să sugerez o politică fiscală expansionistă în pofida prudenței adoptate de autorități.
În cei 18 ani de cînd există funcţia de Preşedinte al ţării, Republica Moldova a schimbat trei preşedinţi şi a avut o serie de pretendenţi la acest post. Voi încerca să propun o analiză alternativă privind următorul, cel de-al patrulea preşedinte.