Următorul Preşedinte al Moldovei va fi un actor de teatru, de ce nu?

În cei 18 ani de cînd există funcţia de Preşedinte al ţării, Republica Moldova a schimbat trei preşedinţi şi a avut o serie de pretendenţi la acest post. Voi încerca să propun o analiză alternativă privind următorul, cel de-al patrulea preşedinte.

Mircea Snegur şi Petru Lucinschi au avut o şcoală de partid foarte bună în perioada sovietică, cel din urmă ajungînd chiar în structurile de conducere de la Moscova şi fiind lider al comsomolului din Moldova. Vladimir Voronin de asemenea are în sînge această şcoală, avînd funcţii de conducere încă de pe timpul RSSM. În schimb, printre pretendenţii la funcţia de preşedinte a ţării în perioada alegerilor au fost persoane cu un trecut foarte diferit, specialităţi şi profesii la fel de diferite. Spre exemplu, Dna Iuliana Gore-Costin, ce a candidat în 1996 la această funcţie era directoarea Liceului Academic Român-Englez „Mircea Eliade”, Valeriu Matei era scriitor, în 2001 opoziţia l-a propus în această funcţie pe Pavel Barbălat, Preşedintele Curţii Constituţionale, iar în 2005 a fost înaintat Preşedintele Academiei de Ştiinţe din Moldova, Gheorghe Duca.

În practica internaţională există cazuri în care preşedinţi au devenit persoane departe de politică şi care nici nu aveau studii economice sau politice. Astfel, Ronald Reagan, un vestit actor, a devenit preşedinte al Statelor Unite în 1980 şi a condus cu ţara timp de opt ani. Tot în SUA, un alt actor, nu mai puţin vestit, Arnold Swarzenegger a devenit guvernator în cel unul din cele mai importante state din SUA – California şi a fost ales şi pentru al doilea mandat.  Atît în SUA, cît şi în Rusia la diverse alegeri, pe lîngă politicienii clasici au participat la alegeri şi reprezentanţi ai culturii sau chiar anumite persoane controversate.

În Republica Moldova este foarte probabilă o criză politică din cauza lipsei unui candidat comun al forţelor democrate pentru funcţia de preşedinte. Există mai mulţi lideri de partid care vor pretinde la această funcţie sau cel puţin vor dori să-şi impună o candidatură proprie, astfel că se impune găsirea unei variante de compromis.

Preşedinte – actor?!

De ce să nu fie acea persoană un actor de teatru? Dacă din punct de vedere cinematografic, stăm destul de prost şi nu avem actori consacraţi sau cel puţin nu există o industrie cinematografică dezvoltată, atunci cu teatrele stăm mai bine. Există cîteva teatre naţionale, unele fiind chiar recunoscute şi prin evoluarea peste hotarele ţării. Chiar şi geografia teatrelor nu se limitează doar la Chişinău, fiind şi teatrul naţional „Vasile Alecsandri” din Bălţi sau teatrul „B.P. Haşdeu” din Cahul. Astfel că nu ducem de lipsă de actori, în special de cei profesionişti.

Avantajele unui preşedinte-actor

Un preşedinte în Republica Moldova nu trebuie să îndeplinească funcţii  executive şi are mai mult atribuţii reprezentative. El este numit de Parlament şi participă la diverse întîlniri cu liderii mondiali, astfel că estenţial este faptul cum se prezintă şi cum comunică cu acele persoane. De asemenea, un actor dispune de o serie de calităţi care i-ar prinde bine în această funcţie: are o voce plăcută şi puternică, îşi poate stăpîni emoţiile, poate reţine texte mari şi face discursuri care să impresioneze şi să prindă la public, are capacitatea de a improviza şi de a crea emoţii pozitive (şi de a evita declaraţiile nedorite). Un actor de teatru este convenabil şi din punct de vedere politic, deoarece ei nu se implică activ în campaniile electorale şi nu sunt asociaţi cu partide politice. De asemenea, un actor, spre deosebire de cîntăreţi, spre exemplu, pot fi mai uşor acceptaţi de popor. Dacă unora le place muzica unui cîntăreţ anumit, iar altora nu, atunci despre un actor bun se poate de spus doar că sunt admiratori ai prestaţiei lui scenice şi cei care nu auzit despre el, dar puţin probabil să fie cei cărora să nu le placă activitatea lui.

Un dezavantaj clar pentru un astfel de preşedinte ar fi lipsa unor studii de diplomaţie şi cunoaşterea mai slabă a situaţiei economice şi politice din ţară şi din regiune. Însă foarte multe persoane devin preşedinţi ai ţărilor dezvoltate fără a cunoaşte prea bine aceste lucruri, astfel că viitorul preşedinte va avea totuşi nevoie de consilieri buni, care să-l ghideze în cazul luării unor decizii cheie. Cu toţii ţinem minte că George W Bush nu era cel mai tare în politică externă, dar mai ales în geografie cînd a devenit preşedinte, însă în scurt timp toate lucrurile au revenit la normal.

Cine din actori trebuie să devină Preşedinte?

Mi-e greu să răspund la această întrebare pentru că actori sunt mulţi şi pentru că nu-i cunosc suficient de bine pentru a mă pronunţa pentru o candidatură anumită. Însă din punct de vedere teoretic, în ţara noastră un actor ar juca excelent rolul de Preşedinte. Amintesc că suntem într-o republică parlamentală, iar rolul Preşedintelui este simbolic, comparabil cu cel al preşedintelui Italiei sau Israelului, care practic nu se implică cu nimic în activitatea politică şi economică a ţării.